Am fost antreprenor timp de sapte ani. Unii oameni afirma ca s-au nascut antreprenori. Nu si eu. Am fost un tip corporativ. Si am facut acest lucru cu bucurie pana am fost dat afara. Si apoi nu am mai fost un tip de corporatie.
In primii doi ani ai experimentului meu antreprenorial, am fost falit. Mi-am parasit primul partener de business si mi-am lansat propria agentie de digital marketing.
Atunci a fost prima oara cand am detinut controlul asupra destinului meu.
In primele luni am facut “imensa” suma de 500 de dolari. Socrul meu imi cumparase primul meu laptop. Am imprumutat bani de la el pentru a imi putea plati ipoteca, iar sotia mea ne sustinea familia.
Insa ceva minunat s-a intamplat.
Compania care ma concediase (Buddy Media) fusese cumparata de Salesforce pentru aproape un miliard de dolari. Am fost destul de inteligent pentru a imi cumpara partea mea cand m-au dat afara. Aveam de gand sa fac niste bani cu aceasta afacere. Cand a venit cecul in posta, tin minte ca imi tremurau mainile. Am ingenuncheat in holul casei si am plans ca un copil. Mi-am jurat ca nu o sa mai lucrez niciodata pentru cineva. I-am dat banii inapoi socrului meu, iar tot ce mi-a ramas am investit in agentia mea. Am crescut cu 3, 000% in primul an.
Am creat un eveniment care a atras atentia la nivel national. Am facut o treaba uimitoare, care aproape m-a omorat. Nu apucam sa imi vad familia.
Am inceput sa apar la televiziunea nationala. Am vorbit la conferinte. Nu aveam nici o idee cum sa conduc un business. Oamenii demisionau. Am inchis niste afaceri. Faceam in continuare lucruri mari. Dar nu apucam sa imi vad familia.
In timp ce toate aceste lucruri se intamplau, tatal meu murea din cauza sclerozei laterale amiotrofice. Iar eu ma tratam cu scotch. Eram trist, iar amaraciunea incepea sa ma manance de viu. Echipa mea s-a destramat. Clientii au simtit ruptura, la fel ca si familia mea.
Am facut o obsesie referitoare la moartea tatalui meu. Nu puteam sa o inteleg. Era mentorul meu, lumina care imi ghidase pasii. Nu puteam sa ii accept plecarea.
Pe parcursul primilor cinci ani ca antreprenor, am vizitat camera de urgenta de trei ori. De fiecare data am crezut ca o sa fac un atac de cord. Am realizat un pic mai tarziu ca erau doar niste atacuri de panica.
Am ratat statul de plata si eram plin de datorii. De cealalta parte, am inchis si afaceri mai mari decat as fi putut visa si am tinut multe discursuri de deschidere la evenimente notabile.
Antreprenoriatul? O tortura completa.
Tot antreprenoriatul? Un rai.
A fost infiorator, dar a fost si un extaz...
Am inchis afaceri cu gandul la tatal meu. Am scris carti pentru tatal meu. Am aparut la TV pentru tatal meu. Am produs patru evenimente recunoscute mondial, in numai trei ani... tot pentru tatal meu.
Dupa fiecare aparitie televizata, tata era prima persoana pe care o sunam. Vorbeam intai cu Dwight, infirmierul care il ajuta sa tina telefonul la ureche. “Tata, sunt pe CNBC, e prea dubios?” Aprindea fericit televiziorul si il auzeam spunand: “Excelenta treaba, Cristopher!”
Din pacate, obosea repede, asa ca nu puteam sa vorbim mult. Dar ma simteam bine stiind ca il pot face fericit pentru cateva clipe. Ca ii pot abate atentia de la boala. Doream sa ii arat ca sunt bine. Voiam sa ii arat ca am reusit. Ca pot. Ca voi putea si dupa ce va pleca. M-a invatat tot ce stiu.
Apoi tata a murit. Vestea m-a distrus. Am stiut ca trebuie sa ma adun si sa merg inainte. In momentul acela, mi-am jurat ca nu o sa mai muncesc niciodata pana la epuizare.
- Am stiut ca trebuie sa am grija atat de mintea, cat si de corpul meu pentru a avea succes.
- Am stiut ca trebuie sa incetez sa beau alcool in timpul saptamanii.
- Am stiut ca trebuie sa ma intorc la sport.
- Am stiut ca trebuie sa incep din nou sa ma trezesc devreme.
- Am stiut ca trebuie sa invat sa imi tin mereu capul sus.
Asa a inceput a doua etapa a calatoriei mele ca antreprenor: Fericirea.
Am hotarat sa fac lucruri pentru mine. Fac sport zilnic, nu mai beau, ma trezesc la 5 dimineata in mod religios, meditez mai mult, si nu m-am simtit nicicand mai bine ca acum.
Uneori, este infricosator sa fii antreprenor. Dar alteori este cel mai minunat lucru. Pentru tine cum a fost?
Autor: Chris Dessi, CEO Silverback Social
Traducere: Diana Petroiu
Sursa: Inc.com
