De ce isi urasc angajatii sefii? Motivele nu sunt deloc surprinzatoare

De ce isi urasc angajatii sefii? Motivele nu sunt deloc surprinzatoare

In ziua de azi, toti vor sa fie sefi, sa dea ordine si sa aiba parte de privilegiile unui sef. Unii isi doresc puterea si prestigiul care vin in acelasi timp cu calitatea de sef, altii isi doresc banii si confortul economic pe care ti-l ofera un asemenea post. Prea concentrati cu aceste aspecte, ei uita adevaratele motive pentru care se afla in acea pozitie privilegiata si nu-si asuma responsabilitatile care apar o data cu numirea lui ca sef.

In loc sa fie adevarati lideri, sa fie un model de urmat, sa ajute echipa si sa le ofere conditiile propice pentru a se dezvolta si a-si manifesta creativitatea, ei devin adevarati tirani, oameni de nesuferit, cu care este imposibil de lucrat.

 

Care este portretul unui sef pe care nu-l suporta nimeni?

 

Stie totul, nu accepta alte pareri si nu vrea sa-si vada propriile incapacitati. Se considera a fi cel mai destept si nu accepta ca altii sa fie mai buni decat el. Un astfel de sef considera ca toate lucrurile bune i se datoreaza pentru ca au fost ideile lui, iar toate greselile sunt din cauza incompetentei angajatilor. Nu accepta ca el/ea ar putea lua o decizie incorecta si nu-si asuma niciodata responsabilitatea pentru nimic.

Are mania cotrolului. Un astfel de sef vrea sa aiba control asupra orice misca in jurul lui. Nu are incredere in angajati, nu-i lasa sa ia decizii singuri si monopolizeaza informatia. Crede se pricepe la toate si nimeni nu rezolva problemele mai bine decat el. Astfel de sefi se afla tot timpul sub presiune, pun presiune si pe altii, critica pe toata lumea, sunt ranchiunosi si vaneaza greselile altora. Cu astfel de sefi, angajatilor le scade stima de sine, avand impresia ca nu sunt in stare sa faca nimic ei singuri. Prin urmare, vor cere permisiunea sefului pentru orice, nu-si vor putea pune in valoare creativitatea si-si vor scadea eficienta pentru ca actioneaza tot timpul cu frica de a nu gresi.

Are asteptari nerealistice de la angajatii sai. Sunt unii sefi care asteapta ca angajatii lor sa munceasca 24 ore din 24, 7 zile din 7, fara sa conceapa ca acestia ar putea avea si o viata personala. Acesti sefi vor ca angajatii sa performeze la cel mai inalt nivel in fiecare minut al zilei si nu accepta nici o greseala din partea lor. Mai mult decat atat, nu apreciaza deloc efortul angajatilor si nu le spune niciodata o vorba buna. Cu astfel de sefi, angajatii vor fi epuizati, stresati si le va scadea increderea in ei pentru ca vor considera ca nu sunt suficienti de buni si nu se ridica niciodata la nivelul asteptat de seful lor.

 

 

Este instabil emotional. Acest sef este stilul de om care e influentat de vreme, de cum se trezeste dimineata, de ce a visat azi-noapte, de ce i s-a intamplat in drum spre serviciu, de ce i-a spus sotia aseara samd. Starea lui emotionala este in functie de directia vantului si nu stii niciodata in ce toane se va afla in ziua respectiva. Daca e fericit, atunci atmosfera e placuta la serviciu si chiar se poate spune o gluma-doua, dar daca il vezi ca e suparat cand intra pe usa in birou, ai grija! Ia-ti pozitia de drepti si fa-te ca muncesti! Un astfel de sef poate crea confuzie, poate da instructiuni derutante (azi spune ceva, maine altceva) si poate scadea randamentul unei echipe.

Cauta vinovati. Cand ai un sef care iti numara greselile si cauta vinovati pentru orice lucru care nu a iesit cum trebuia, te simti ca la scoala in fata unui profesor. Te temi tot timpul ca nu ai invatat lectia, te temi ca ai spus gresit data bataliei de la Rovine si te temi ca vei primi o nota proasta. Te simti evaluat, judecat si in astfel de conditii eficienta ta va fi intotdeauna aproape de zero. De creativitate si gandire out-of-the box ce sa mai vorbim? Asa ceva este de domeniul fantasticului....

Nu-l intereseaza dezvoltarea personala si profesionala a angajatilor. Nu are nici un interes sa-si dezvolte oamenii in subordine, pentru ca ii e teama sa nu-i fure cineva locul. Nu vrea oameni mai destepti decat el, vrea oameni pe care poate sa-i controleze mai bine. Nu vrea o echipa, vrea o turma.

Inspira teama, mentine o stare de tensiune si negativitate. Un astfel de sef considera ca doar prin instaurarea fricii ar putea avea cele mai bune randamente. El nu face eforturi sa relationeze cu angajatii sai, mentine distanta si are o atitudine rece si formala cu acestia. Ii considera net inferiori, nu-i respecta si mai mult decat atat, ii manipuleaza si ii foloseste pentru a-si indeplini scopurile personale. Le taxeaza greselile si ii ironizeaza de fiecare data cand are ocazia.

 

Ce ii face pe unii sefi sa se comporte atat de rau?

 

Am avut sefi care in afara programului erau oamenii foarte interesanti si foarte destepti. Insa, de cele mai multe ori lipsa unor abilitati, diverse frici dezvoltate de-a lungul anilor sau frustrari personale pe care nu le puteau depasi ii faceau sa se transforme in alte persoane la job. Iata care ar putea fi cateva din cauzele unui astfel de comportament:

  • Nesiguranta – Oamenii care sunt nesiguri si ajung in pozitii de management incearca sa o mascheze printr-un control exagerat si o atitudine severa.

  • Frica de a gresi – Se considera perfectionisti si se tem de insucces.

  • Lipsa viziunii si a unei gandiri strategice – Sunt oameni care nu pot avea o imagine de ansamblu, au o gandire destul de limitata si specializata.

  • Lipsa abilitatilor de relationare – Nu sunt oameni rai si nu o fac intentionat, insa pur si simplu nu au abilitati de lucru cu oamenii.

Indiferent de motivele pentru care un sef se comporta asa, pentru un angajat poate fi frustrant si stresant sa lucrezi cu un astfel de om, mai ales ca-ti petreci la job o mare parte din timpul tau. Relatia pe care o ai cu seful conteaza enorm de mult, atat pentru moralul si starea ta de spirit, cat si pentru productivitatea si randamentul pe care-l ai la job. Si atunci, ce ne facem daca nu ne putem suferi seful?

 

Cum ne comportam cu un sef pe care nu-l putem suferi?

 

 

In primul rand trebuie sa ne pastram demnitatea. Asta inseamna ca in discutiile pe care le avem cu ei sa ne spunem punctul de vedere, dar nu intr-un mod ofensiv sau defensiv, ci cu diplomatie. E bine sa folosim argumente logice, sa includem fapte si dovezi care sa ne intareasca argumentele. E de preferat sa le aratam stadiul proiectului la care lucram, cum ne-am indeplinit sarcinile, ce probleme am intampinat si ce solutii identificam. Ei trebuie sa vada ca suntem pro-activi si ca ne indeplinim sarcinile.

Orice sef are un anume comportament care poate fi ghicit. Daca ii observam comportamentul, stim cand e cazul sa evitam o anumita discutie, cand e de preferat sa-i solicitam o anumita decizie etc.

Daca avem o problema, putem cere sa o discutam in particular cu el(ea). E bine sa evitam sa ne enervam si pe cat se poate sa ramanem calmi.

Putem vorbi la HR sau cu superiorul ierarhic. Atentie insa cand faceti acest lucru pentru ca repercusiunile pot fi foarte dureroase! Daca doar noi suntem singurii care ne plangem de comportamentul sefului, s-ar putea sa nu fim crezuti sau s-ar putea ca noi insine sa avem o problema pe care nu suntem in stare s-o vedem. Inainte de a lua o astfel de decizie, e bine sa discutam cu seful nostru si cu alti colegi de echipa.

Putem oricand pleca de la acel loc de munca. Daca nu vedem nici o solutie, e clar ca trebuie sa ne luam talpasita. Ne putem gasi locul in alta parte, undeva unde sa fim apreciati pentru ceea ce oferim, pentru capacitatile noastre profesionale si morale.

Te-ar putea interesa si: Competitia la job - posibilitate de evolutie sau drum spre esec?