Mircea Cărtărescu: „Dacă un copil nu-şi vede niciodată părinţii citind, nici el n-o va face”

Mircea Cărtărescu: „Dacă un copil nu-şi vede niciodată părinţii citind, nici el n-o va face”

L-am întâlnit pe Mircea Cărtărescu, printre copii şi părinţi, la Şcoala Americană din Bucureşti, acolo unde avea loc un eveniment din seria „să ne cunoaştem scriitorii”. Tocmai petrecuse o oră alături de copii, citind împreună din „Enciclopedia zmeilor”, un volum care „ne face cunoştinţă” cu 12 specii de zmei, cu istoria, limba şi obiceiurile lor. Discuţia cu părinţii avea să se bazeze pe un alt volum, însă: „Ochiul căprui al dragostei noastre”, un volum de proze scurte şi eseuri – unele cu tentă memorialistică -,  pe care Mircea Cărtărescu l-a publicat în 2012. Cartea ne poartă prin copilăria şi amintirile scriitorului, prin lumi imaginate sau demult distruse (aşa cum este insula Ada Kaleh), ne face cunoştinţă cu viziunea autorului despre starea poeziei astăzi sau ne poartă prin lumea sa afectivă. Având în vedere contextul întâlnirii, întrebările mele s-au îndreptat firesc către lumea volumelor amintite, dar şi către rolul literaturii în educaţia tinerilor de astăzi. Am fost curioasă să aflu şi cum arată – în viziunea scriitorului – un zmeu inspirat din viaţa politică actuală.

Cât de importantă este amintirea, ca punct de pornire în opera cărtăresciană?

Nu sunt un memorialist, nici un proustian şi nu cred foarte mult în memoria afectivă. Amintirile pe care-mi construiesc textele sunt ambigue şi parţial reconstruite (sunt mai mult arhetipuri decât amintiri reale). Le folosesc în funcţie de nevoile naraţiunii şi de tensiunile scenelor descrise. De multe ori sunt întrebat dacă un episod oarecare este „adevărat”, în sensul că mi s-a-ntâmplat cândva. La întrebarea asta ridic pur şi simplu din umeri.

Cum „se aşază” scriitura pe această linie fină dintre realitatea trăită şi cea imaginată?

Realismul şi fantasticul sunt zonele doar aparent distincte ale scrisului meu, aşezate ca pe cele două feţe ale unei benzi Mobius: ele trec continuu dintr-una-ntr-alta, fără un punct clar de ruptură.

Citeste continuarea pe www.life.ro!