In perioada de dupa criza financiara inceputa in Romania la sfarsitul anului 2008, s-a vorbit foarte mult despre lipsa de apetit a bancilor comerciale in finantarea firmelor private, in special a celor mici si mijlocii.
Datele oficiale sustin pe deplin aceasta reticenta a sistemului bancar. Pe de alta parte, reprezentantii bancilor comerciale acuza tocmai companiile, al caror comportament de finantare si rambursare a imprumuturilor s-a modificat semnificativ in ultimii ani, ca au generat aceasta situatie, in care bancile au de acoperit pierderile datorate creditelor neperformante si in consecinta le-a fost afectata capacitatea de a oferi credite noi.
Este evident ca dincolo de acuzele reciproce, ramane tensiunea dintre banci si companii. Cum se poate rezolva aceasta problema? Cheia este sa intelegem motivele pentru care bancile nu doresc sa mai acorde credite unor firme; de cele mai multe ori, generalizarile de tipul‚ bancile nu acorda credite sistemului privat, preferand statul’ sunt contraproductive.
In realitate, bancile sunt gata sa crediteze orice firma care isi poate plati creditul respectiv, conform graficului de rambursare agreat. Problema este cum definim aceasta capacitate de plata a firmelor... Raportul de Rating financiar si raportul Probabilitate de Insolventa realizate de portalul financiar RisCo.ro arata exact aceste lucruri: cum ‚arata’ o firma in ochii finantatorilor si respectiv care sunt sansele ca acea companie sa isi poata plati obligatiile catre partenerii de afaceri si creditori.
Ratingul unei firme are la baza indicatorii financiari ai acesteia, calculati pe baza rezultatelor financiare oficiale ale companiei, asa cum sunt ele raportate catre insitutiile statului. Aici apare prima problema: in cazul firmelor mici si mijlocii, in multe situatii administratorii fie confunda conturile firmelor lor cu propriul buzunar si investesc in bunuri personale din banii firmei, fie merg pe principiul ‚sa platim cat mai putin impozit la stat’ si in consecinta, tin profitul raportat oficial la valori cat mai mici. In felul acesta desigur, isi auto-saboteaza capacitatea de a fi finantati la nevoie de catre institutiile financiare, care au devenit si ele mai prudente in ultima perioada, dupa ce nivelul de credite neperformante din portofoliile lor a crescut alarmant. In trecut, bancile erau mai ‚permisive’ cu indicatorii financiari ai firmelor: bancherii stiau si ei de apetitul antreprenorilor de a masca profiturile firmelor si de multe ori cereau pur si simplu garantii personale (apartamene, terenuri, masini) din partea managerilor respectivi. Cum aceste garantii personale s-au dovedit la fel de volatile ca pret, precum rezultatele financiare ale firmelor acestora, mai nou bancherii nu mai sunt atat de deschisi la ‚inginerii financiare’ din partea firmelor.
Din pacate insa, aceasta atitudine reticenta din partea bancilor a afectat nu doar firmele cu situatii financiare voit ‚cosmetizate’, dar si companiile mici cu potential de dezvoltare, care sunt privite cu prea multa atentie de finantatori si carora de multe ori li se refuza creditul... Asadar, primul pas pentru companiile care isi doresc sa obtina finantari de la banci, este sa aiba grija ca datele lor financiare sa reflecte in mod corect activitatea desfasurata si pe cat posibil sa aiba un rating financiar cat mai bun si o probabilitate de insolventa redusa.
