Covidul a ucis globalizarea, spune vicepresedinta Bancii Mondiale. Asa sa fie? [Analiza]

O declaratie face inconjurul lumii. Este vorba despre iesirea publica a doamnei Carmen Reinhart, noul economist-sef al Bancii Mondiale si vicepresedinte al organizatiei, care a declarat faptul ca epoca globalizarii se apropie de final, lovitura de gratie fiindu-i acordata chiar de pandemia de coronavirus.

Suveranistii isi freaca mainile de bucurie

Un sfarsit de dur pentru ceea ce multi vedeau ca fiind, daca nu sfarsitul istoriei, macar ceva destul de similar cu aceasta. Neoliberalismul atotstapanitor si de succes frangandu-si gatul, iata, intr-un inamic mult mai putin spectaculos, dar persistent si, pe deasupra, invizibil. Cu greu se putea imagina o satisfactie mai mare pentru vocile tot mai numeroase si mai agresive din ultimii ani ale suveranistilor, care nu stiau ce sa mai faca sa inchida libera circulatie a persoanelor si marfurilor pe un continent care a facut din spatiul Schengen un titlu de glorie. Iar de aici si pana la amenintarea ideii de democratie insasi, nu a mai fost decat un pas. Astfel, In Europa cel putin zece state au pus alegerile locale, regionale, parlamentare ori prezidentiale pe hold ca urmare a instituirii masurilor sanitare, lasand loc liber adversarilor ideii europene.

Nouriel Roubini prevede 10 ani de criza

Dar sa revenim la declaratia doamnei Reinhart: „Fără să fim melancolici, Covid-19 pare ultimul cui bătut în coșciugul globalizării”, a spus Reinhart, profesor de finanțe internaționale la Harvard Kennedy School. „Criza din 2008-2009 a dat o mare lovitură globalizării, ca și Brexit, ca și războiul comercial SUA – China, dar coronavirusul este mult mai mult”. Mai mult, avertizeaza ea, efectele acestei noi tendințe-antiglobalizare vor fi negative la adresa creșterii economice globale, iar țările în curs de dezvoltare, care se bazau mult pe export, vor fi cele mai afectate. De altfel, Organizația Mondială a Comerțului (WTO) prognozează o scădere masivă a volumului comerțului la nivel global în prima jumătate a acestui an. Adaugati la asta si iesirea recenta a celebrului „Doctor Apocalipsa”, Nouriel Roubini, care vede nori negri la orizontul economiei globale pentru urmatorii zece ani, iar tabloul general apare ca fiind destul de sumbru.

Globalizarea, o idee condamnata sa se repete?

O simpla privire asupra istoriei in general si asupra istoriei economice in particular ne arata insa ca globalizarea nu este insa un simplu moft al modernitatii, ea aparand in mod recurent in decursul timpului in gandirea diverselor civilizatii. Astfel, de la celebrul Drum al matasii, trecand prin rutele maritime ale mirodeniilor si ajungand pana la descoperirea Americii, ideea care se ascunde sub numele actual de globalizare a fost, mereu si mereu, aceeasi. Mai precis cea conform careia schimbul de marfuri, negotul, spus pur si simplu in limba universala a intreprinzatorilor de pretutindeni, era o idee care nu avea cum sa se dezvolte local. Dimpotriva, istoria arata ca de fiecare data cand a exista o perioada de inflorire economica, aceasta s-a intamplat intr-o stransa legatura cu o comunicare trans-civilizationala si nicidecum cu o afacere limitata in timp si spatiu la nivelul unui oras sau al unei tari.

„Internationala” nationalismului nu ar fi tot o forma de globalizare?

Nu in ultimul rand, miscarea anti-globalism are o problema si de logica elementara. Iar asta pentru ca, evident, cu cat mai multe persoane ar adera la o eventuala „internationala” a nationalismului, fireste ca miscarea respectiva nu ar fi altceva decat tot o forma de globalism, doar ca unul schimonosit si neasumat ideologic. Astfel, dupa cum nu pare sa observe noua economista-sefa a Bancii Mondiale, tendinta acestor doua mari idei, de restrangere respectiv extindere a activitatii economice si culturale a unei anumite civilizatii, are mai degraba de a face cu fluxul si refluxul civilizational specific marilor perioade de timp istorice si nicidecum cu o idee care ar putea disparea in mod subit, ca si cum nu ar fi existat niciodata. Nu in ultimul rand, ceea ce, iarasi, nu observa doamna Carmen Reinhart este faptul ca ideologiile nu sunt gresite sau corecte in sine. Natura umana, prin lacomia ei, este cea care face o idee mai putin apetisanta si nu respectivul sistem de idei.