Interviu cu violonistul Nicolas Dautricourt: 'In momentul in care sunt pe scena, ofer tot ce am mai bun'

Interviu cu violonistul Nicolas Dautricourt: 'In momentul in care sunt pe scena, ofer tot ce am mai bun'

Nicolas Dautricourt se va afla anul acesta pentru prima data pe scena Festivalului SoNoRo, editia XVI, DaDa, eveniment pe care il asteapta cu mult entuziasm. Desi are o mare experienta muzicala, Nicolas este modest cu privire la cariera sa, declarand ca mereu este loc de imbunatatire. Lucreaza la numeroase proiecte in prezent, are planuri de viitor, insa cea mai mare dorinta a sa nu este neaparat faima sau succesul, ci aceea de a fi mereu activ pe scena muzicala. Si aceea de a fi prezent, de a lucra la proiecte muzicale si de a cunoaste oameni care-l inspira.

Sa-l descoperim, asadar, in interviul acordat pentru RisCo.ro, pe violonistul Nicolas Dautricourt, invitat la Festivalul SoNoRo DaDa, ce va avea loc in Bucuresti, Sibiu si Cluj-Napoca in perioada 1 – 17 noiembrie.

 

1. De unde a luat nastere pasiunea pentru muzica, stiai de la o varsta frageda ca iti doresti sa canti la vioara?

 

M-am indragostit de muzica inca de la o varsta frageda, in primul rand datorita parintilor mei. Muzica a devenit o parte importanta in viata mea in momentul in care am realizat ca sunt facut pentru asta. Este un lucru valabil pentru orice persoana. Atunci cand ai o vocatie, pe masura ce cresti, totul devine mult mai limpede. Pentru mine muzica a prins contur cand aveam 11-12 ani. Nu pot spune care e momentul exact in care a luat nastere pasiunea pentru muzica, s-a intamplat intr-un mod firesc si astfel am ajuns sa imi transform pasiunea in job. Nu mi-am setat sa cant la vioara. Parintii mei sunt muzicieni, mama a cantat la pian, iar tata la vioara. Mama a fost cea care m-a indrumat sa cant la pian pana la varsta de noua ani, apoi am inceput sa cant la vioara si totul a evoluat intr-un mod foarte natural. Am invatat foarte repede… Asadar, nu pot spune exact cand a luat nastere pasiunea mea pentru muzica.

 

2. Care a fost primul moment semnificativ/memorabil din copilarie sau adolescenta, care ti-a confirmat ca locul tau este pe scena?

 

Atunci cand esti tanar, intai inveti, iar apoi incepi sa constientizezi cat de important este ceea ce faci si cat de mult iti place. Cand realizezi cat ai progresat, nu mai este cale de intoarcere, totul se desfasoara in mod natural.

As vrea sa adaug cateva detalii importante. In viata, sunt foarte multe lucruri care te fac sa-ti pui indoiala profesia si obiectivele, daca faci bine ceea ce faci. Cand aveam 25-26 de ani, motivatia imi lipsea aproape cu desavarsire. Faceam foarte multe lucruri si in acelasi timp nu era ce imi doream. Totul s-a schimbat in momentul in care am plecat in SUA, unde am petrecut sase saptamani intr-o tabara de vara in Ravinia, unde se afla rezidenta de vara a Simfoniei din Chicago. In tot acel timp am reusit sa-mi recapat increderea in mine si sa-mi gasesc motivatia, iar acest lucru se datoreaza persoanei care m-a coordonat, profesoara Miriam Fried. Dupa aceasta perioada, de sase saptamani, am stiut ca locul meu este iar pe scena. Cu totii avem momente mai mult sau mai putin bune in viata, iar unul dintre momentele dificile din viata mea a fost inainte sa plec in acea tabara. Deseori imi lipseste motivatia sau increderea, lucru care mi s-a intamplat chiar recent. Cu ocazia Concertului pentru vioară a lui Ceaikovski am simtit o fobie imensa pentru scena si am cazut iar in gaura anxietatii, si chiar imi ziceam ca nu mai pot canta acest concert, ca il cant foarte prost. Insa am exersat foarte mult, l-am cantat de 6 ori in 3 luni, l-am repetat si cu un prieten, l-am repetat si-n minte de foarte multe ori, si acest lucru m-a ajutat sa-mi revin. Nu exista perioade de nesiguranta doar in anii de studii, le ai si in plina cariera, dar tine de tine sa te recalibrezi.

 

3. Descrie-te, te rog, in cateva cuvinte

 

Cred ca sunt perfect (se amuza). De fapt, consider ca sunt o persoana buna, nu una superficiala. Consider ca sunt o persoana super draguta, si nu spun acest lucru doar de dragul discutiei. Sunt sincer, spun ceea ce gandesc, desi nu tot ce spun este pe placul altor persoane. Imi iubesc familia, imi iubesc copiii si sunt sincer cu ei (de fapt, copiii mei sunt prioritatea mea numarul unu… sunt mai mult decat prioritatea mea numarul unu, ei conteaza cel mai mult pentru mine). Imi plac oamenii deschisi, care stiu sa se distreze si care au foarte multe lucruri de impartasit lumii. Cel mai mult imi place partea amuzanta a vietii, insa si componenta emotionala este importanta. Nu sunt calculat cand vine vorba de bani, sunt o persoana foarte bine organizata, imi place sa fac foarte multe lucruri si de multe ori consider ca am o MISIUNE in viata. Imi doresc sa evoluez, consider ca mereu este loc de imbunatatire, motiv pentru care exersez foarte mult – este un exemplu foarte bun despre modul meu de a fi. Sunt o persoana activa si imi doresc sa ma perfectionez in ceea ce fac.

 

Nicolas Dautricourt, Bran. Foto credit: Serban Mestecaceanu

 

4. Cum consideri ca te percepe publicul si cum vrei sa fii perceput?

 

Nu am idee cum ma percepe publicul, nu sunt perfect (desigur)… insa imi doresc sa fiu autentic. Daca au fost momente in care am esuat, nu am facut acest lucru in mod intentionat. Imi doresc sa fiu vazut ca o persoana care da tot ce are mai bun, care lucreaza la potential maxim (100%), cu toate implicarile care vin la pachet (trairea momentului sau emotii). Motto-ul meu este “aici si acum”. In momentul in care sunt pe scena, ofer tot ce am mai bun. Sunt foarte pasionat de munca mea.

 

5. Ce inseamna festivalul Sonoro pentru tine? Dar pentru lumea muzicala?

 

In primul rand, Razvan Popovici, directorul festivalului SoNoRo, este prietenul meu. Il apreciez foarte mult si sunt foarte norocos ca am fost invitat sa cant in cadrul acestui festival. In momentul in care suntem invitati sa cantam, pentru noi, muzicienii, acest lucru este foarte important. Inseamna ca o persoana are incredere in noi. Razvan are incredere in mine, motiv pentru care cel mai important lucru este sa nu-l dezamagesc. Si nici sa-i dezamagesc pe oamenii care vin la festivalul SoNoRo in Bucuresti sau in alte orase. Sa fiu invitat nu este ceva pentru care imi asum toate meritele. Daca cineva decide sa nu ma invite sa cant, pot spune ca raman fara job. In orice moment, ca muzician, poti sa ramai fara job. Asadar, ii datorez lui Razvan oportunitatea de a fi invitat in cadrul evenimentului SoNoRo. Sunt super incantat ca urmeaza sa cant pe scena SoNoRo. Cat despre festival, nu as putea spune in acest moment foarte multe lucruri. Este prima data cand particip, insa imi place numele, este foarte fancy, atractiv. Voi avea o parere mai bine definita dupa ce voi canta in cadrul festivalului.

 

6. Ai castigat numeroase competitii internationale de vioara, ai fost votat cu distinctia “ADAMI Classical Discovery of the Year” si esti considerat unul dintre cei mai efervescenti violonisti frrancezi ai generatiei tale. Cum te simti in aceasta postura si care crezi ca e meritul tau cel mai mare?

 

Nu pot spune ca am castigat competitii internationale, am castigat unele premii, insa am avut si foarte multe esecuri. Cand aveam doar 13-14 ani nu eram cu adevarat pregatit pentru o cariera, motiv pentru care nu eram foarte serios, cum sunt acum. Abia pe la 30 de ani am devenit dedicat muzicii, iar acesta cred ca este si motivul pentru care am castigat unele premii, insa nu am castigat un premiu cu adevarat important. Am insa foarte multe distinctii pe scena muzicala, precum ADAMI, pentru care sunt foarte mandru. Sunt foarte putini muzicieni in Franta, care sa cante la vioara, insa ma simt foarte bine ca fac asta. Nu sunt un artist foarte mare, insa sunt destul de cunoscut in Franta. Ma simt bine sa fiu remarcat, insa nu vreau sa dezamagesc publicul. Cel mai mare merit al meu? Sunt fericit ca pot fi activ in domeniul meu de activitate, iar oamenii pot spune acelasi lucru despre mine. Sunt un om normal, nu obisnuiesc sa ies in evidenta. Daca cineva m-ar vedea inainte sa urc pe o scena, sa spunem ca m-ar intalni intamplator, nu si-ar da seama ca sunt muzician. Ma comport si vorbesc la fel cu toata lumea. Cariera muzicala nu m-a schimbat deloc, iar acest lucru imi place foarte mult la mine.

 

Nicolas Dautricourt, Biblioteca Astra din Sibiu. Foto credit: Serban Mestecaceanu

 

7. Ai cantat pe majoritatea scenelor lumii, ai sustinut recitaluri ca solist alaturi de Filarmonica Regala. Simfonia Detroit, Orchestra Nationala Franceza, Filarmonica din Kiev, Filarmonica din Mexic si multe altele... cum te-au schimbat toate aceste experiente, ce ai invatat din ele si ce amprenta si-au pus asupra ta?

 

Am calatorit foarte mult si calatoresc foate mult in continuare. Imi place partea asta, insa in ultimul timp nu mai imi place la fel de mult, deoarece imi doresc sa petrec mai mult timp cu familia. Nu as vrea sa vorbesc despre experienta mea pe scena, ci despre oameni. Am prieteni in orice colt al lumii, din Argentina, Sudul Africii, Polinezia Franceza, pana in Japonia sau SUA. Am cunoscut foarte multi oameni, iar acest lucru m-a ajutat sa inteleg cat suntem de diferiti de la o tara la alta, sa inteleg ca avem mentalitati diferite si ca ne comportam diferit. Este minunat sa cunosti oameni noi si sa observi (intelegi) toate aceste diferente.

 

8. Avand in vedere vasta experienta pe care o ai pe scena muzicala, care a fost cea mai mare multumire a ta?

 

Am cantat la inceputul acestui an la Filarmonica din Paris ca violonist secund, a fost o seara frumoasa, cu sala plina, iar imediat dupa acest concert am cantat alaturi de prietenul meu, violonistul Alexis Cardenas, care a fost si cel care s-a ocupat de conceptul orchestrei. Am fost amandoi pe scena si am tinut un concert de improvizatie foarte vivace si am tinut si un discurs incitant si amuzant in fata celor 500 de oameni adunati. Am avut numeroase satisfactii muzicale anul acesta, insa acel moment alaturi de Cardenas a fost cel mai frumos.

 

9. Canti la o vioara Antonio Stradivarius (Cremona, 1713). Care e cel mai remarcabil lucru pe care il poti afirma despre acest instrument muzical si ce iti place cel mai mult la vioara Stradivarius?

 

Nu a existat niciun moment in care acest instrument sa ma surprinda. Ador acest instrument, este fantastic, stabil, o adevarata opera de arta. Este la nivel de top, nu am fost dezamagit niciodata de calitatea sa. Imi place aceasta vioara pentru ca este usor de manevrat, este un model extrem de bun. Foarte rar este nevoie sa-i fac unele ajustari, poate o data.

 

Nicolas Dautricourt, Conacul Bratienilor din Stefanestii Noi, Arges. Foto credit: Serban Mestecaceanu

 

10. Nu imi doresc sa iti adresez o intrebare cliseu, insa, din pura curiozitate, care e cel mai mare tel al tau? Unde crezi ca te vei situa pe scena muzicala in urmatorii ani sau ce iti doresti cel mai mult sa se intample?

 

Am pus la punct numeroase proiecte si imi doresc sa fie de succes. Am un proiect de jazz si numai ce am lansat un CD, care imi doresc sa fie bine primit. Am creat un proiect foarte frumos in jurul lucrarii Octet, lucrarea mea preferata de muzica de camera, compusa de eroul meu, Enescu. Am pus foarte mult suflet in acest proiect si as fi cel mai fericit om din lume daca va fi unul de succes. Nu pot spune ca ma concentrez pe urmatorii cinci ani, sunt foarte fericit cu ceea ce fac si ma straduiesc sa dau tot ce am mai bun. Principalul meu scop este sa exist prin proiectele pe care le am. Unde ma vad in urmatorii zece ani? Exact in acelasi loc, facand ceea ce imi place, insa avand proiecte care merg bine.

 

11. In incheiere, spune-mi, te rog, care e cea mai mare dorinta a ta, personala sau profesionala?

 

Cea mai mare dorinta a mea este sa am o familie fericita, imi doresc sa am copii sanatosi, sa fie deschisi, sa aiba curaj sa vorbeasca cu mine despre orice. Si sa isi iubeasca parintii. Imi doresc sa am o relatie buna cu familia mea. Legat de planul profesional, cea mai mare dorinta a mea este ca proiectele mele sa existe mereu. Imi doresc sa calatoresc, sa fac ceea ce iubesc si sa cunosc oameni frumosi.

 

Urmareste jurnalul SoNoRo DaDa pe Facebook si Instagram

Bilete si abonamente pe Eventbook

Cauta in articole: