Misiune: Imposibila - Programul de guvernare al PNL

Misiune: Imposibila - Programul de guvernare al PNL

Zilele acestea avem ocazia sa vizionam pe viu un nou episod din seria Misiune: Imposibila. In locul lui Tom Cruise insa, este premierul desemnat Ludovic Orban si actiunea sa la limita, care contravine regulilor politice de baza. Vom vedea in acest articol de ce programul economic al PNL, un document valoros in teorie si care contine obiectivele pe care cu totii ni le dorim indeplinite, are sanse mici sa se realizeze in urmatoarele 12 luni, dar are sanse mari sa aduca costuri de imagine si electorale pentru guvernanti.

In politica mai mult decat oriunde, liderii isi aroga imediat succesele (economice, militare, chiar si sportive) din tara lor si respectiv, se dau la o parte cand este vorba de nereusite sau catastrofe potentiale: aceasta este regula nescrisa a supravietuirii si chiar maririi in politica. Numiti-o cinism, dar face parte din pacate, din jocul politic de interese. Iar exemplul recent cel mai elocvent este Donald Trump. In stilul sau caracteristic, bombastic, lipsit de cultura si minima empatie si utilizand porecle suburbane pentru adversarii sai, Trump a prezentat lichidarea liderului ISIS Abu Bakr de catre elicoptere militare americane ca pe o realizare personala – pe care a urmarit-o de fapt online, in siguranta si confortul Biroului Oval (sau poate langa terenul de golf, nu stim exact locatia presedintelui in acel moment...). Ba chiar a prezentat faptele ca si cum el personal, cu mainile goale, l-ar fi neutralizat pe temutul terorist, dupa ce l-a umilit si l-a facut sa ceara in lacrimi indurare... Cam asa – sigur, de obicei mai putin exagerat – actioneaza liderii politici si se pozitioneaza fata de electoratul lor: culegand roade care nu le apartin si evitand situatii din care pot pierde capital electoral.

 

PNL isi asuma misiunea de a repune economia Romaniei in echilibru

 

La polul opus fata de comportamentul politic conventional, PNL si liderul sau isi asuma misiunea (aproape imposibila, daca nu se petrece in filme) de a repune economia Romaniei in echilibru, intr-un an presarat cu 3 randuri de alegeri... Toate masurile propuse – repet, de bun simt si necesare in Romania – sunt dinamitate de lipsa unei majoritati parlamentare, care sa asigure adoptarea legilor necesare cu rapiditate. Corectarea legilor din justitie poate aduce capital de imagine – inclusiv voturi la urmatoarele alegeri – guvernantilor, atat intern cat si in cadrul UE si ar fi sperante ca se poate face in termen de un an, la fel ca si revenirea in politica externa la relatiile privilegiate ale Romaniei cu SUA (prin parteneriatul strategic) si cu UE (in mod necesar, prin apartenenta noastra la piata unica). In plus, combaterea coruptiei, a traficului de persoane si substante interzise, lupta impotriva clanurilor interlope sunt teme care rezoneaza cu multi dintre alegatori si din nou pot fi atinse (macar tangential) pe termen scurt si cu o opozitie limitata in Parlament, de teama pierderii de capital electoral.

In schimb modificarile propuse in domeniul resurselor naturale, agriculturii, infrastructurii, sanatatii si educatiei au sanse minime de a fi macar demarate, nu finalizate, intr-un timp atat de scurt.

 

Si astfel ajungem la marile teme din domeniul economic, de afaceri si fiscal, cu impact maxim la alegatori.

 

 

  1. Rectificarea bugetara si inscrierea intr-un deficit apropiat de 3% pentru 2019. Este o tinta deosebit de ambitioasa: va fi nevoie pe termen scurt de inghetarea, practic, a investitiilor si cheltuielilor bugetare. Aceasta va avea ca efect probabil imposibilitatea reformei administrative – propusa de asemenea in programul de guvernare – dar si tensionarea relatiei cu autoritatile locale si deci subminarea propriului scor electoral la alegerile locale din primavara. Este greu de impacat reducerea cheltuielilor pe termen scurt (deci fara o reforma a sistemului administratiei publice locale prin regionalizare si descentralizare) cu asigurarea resurselor necesare la nivel local, care sunt nu doar mari dar si rigide (adica greu de redus pe termen scurt).

  2. Bugetele pe anul 2020 si incadrarea in deficitul de 3% din PIB pentru respectarea criteriilor de la Maastricht. Din nou un obiectiv de dorit, dar greu de indeplinit: in actuala structura a constructiei bugetare, cheltuielile bugetare vor depasi 35% din PIB (cu majorarile de pensii aprobate si care vor intra in vigoare in 2020) in timp ce veniturile nu pot creste, realist vorbind, mult peste nivelul actual de 26%. Sansele unei colectari mai bune sunt minime – ca obiectiv pentru urmatoarele 12 luni, iar largirea bazei de impozitare in an electoral (adica, pe romaneste, majorari de taxe si impozite) ar insemna sinucidere politica. Desigur, se pot pune bazele unei gestionari a veniturilor mai bune prin informatizare a ANAF, prin regandirea Codului Fiscal, dar acestea sunt mai degraba obiective pe termen mediu, pentru un guvern care are in spate o majoritate parlamentara clara. Reformarea politicilor fiscale (cu sau fara pastrarea sistemului de cota unica, asa cum isi doreste PNL) este un proces care ar trebui sa dureze 2-3 ani si apoi sa i se ofere cel putin 5 ani ca sa isi arate efectele;

  3. Revizuirea legislatiei in domeniul fiscal si economic. Se poate face in parte, dar din nou depinde de obtinerea unei majoritati – adica de interese politice uneori contrare ‘binelui economic general’. In plus, modificarea Codului Fiscal din scurt ar fi exact una din criticile majore aduse fostei guvernari PSD.

  4. Sistemul de bugetare multianuala in paralel cu bugetarea la nivel UE si cu proiectele majore de investitii in infrastructura. In teorie acest principiu exista deja si a fost chiar introdus timid prin alocari multianuale sau ‘credite de angajament’ (in special pentru dotarea armatei si sanatate), dar in realitate a fost doar o modalitate de a ‘amana’ cheltuieli bugetare curente – atunci cand nu existau bani – pentru anii urmatori. Schimbarea de mentalitate in constructia bugetara este necesara, dar greu de facut pe termen foarte scurt;

  5. Reintroducera sistemului de guvernanta corporativa la firmele de stat si listarea celor mai profitabile dintre ele pe piata de capital. Guvernanta corporativa poate fi introdusa repede, dar sunt si aici probleme in revocarea actualelor consilii de administratie – inseamna timp, costuri pentru companiile respective si sunt criticabile pe principiul ca ‘sunt inlocuiti ai lor cu ai nostri’. Listarea pe piata de capital a firmelor de stat precum Hidroelectrica este benefica, dar va dura intre 6 si 12 luni, realist vorbind.

  6. Consultarea mediului de afaceri pentru modificari legislative si prezentarea impactului oricarei masuri inainte de adoptare. Din nou, vorbim despre ceva ce exista deja (ca si guvernanta corporativa la firmele de stat) dar a fost ignorat sau chiar dispretuit de guvernarea PSD-ALDE. Chiar daca procesul democratic al consultarii mediului de afaceri este consumator de timp si intotdeauna vor exista si pareri impotriva (cu buna sau rea credinta), este asigurata astfel stabilitatea si predictibilitatea economica. O masura care poate fi implementata usor si pe termen scurt, dar nu fara costuri.

  7. Investitii pentru proiecte de infrastructura energetica majora, precum si in sectorul 5G. Din nou, un obiectiv absolut logic si laudabil. Aici vorbim insa de puternic lobby dinspre partenerii nostri strategici si vecinii regionali. Este greu de crezut ca un guvern cu un mandat de 1 an va avansa prea mult in acest sens, caci probabil ii va lipsi sustinerea politica (in Parlament) pentru proiectele respective.

  8. Cresterea si accelerarea absorbtiei fondurilor europene si parteneriatul pentru cadrul financiar multianual 2021 – 2027. Cu siguranta deschiderea UE catre Romania va fi mult mai mare, mai ales daca si Comisarul European din partea Romaniei va fi un personaj activ si inteligent. Dar la nivel ‘local’ este nevoie de schimbarea unor mentalitati, proceduri, pregatire tehnica si financiara a angajatilor din ministerul care se va ocupa de absorbtia fondurilor europene. Din nou, realist vorbind, este nevoie de minimum 6-9 luni pentru o schimbare de substanta.

  9. Programele de investitii publice in autostrazi si spitale regionale. Experienta (trista) ne arata ca lucrurile se misca ingrozitor de incet. Este greu de crezut ca ministrii de resort vor avea timpul si determinarea sa construiasca echipe puternice si sa impinga aceste proiecte prin birocratia administratiei publice centrale si jocurile de interese (a se citi comisioanele grase) din sanatate si infrastructura rutiera. Pentru optimizarea activitatii publice locale este nevoie de timp si cel mai important, nu se pot schimba in acelasi timp si procedurile si oamenii. Ordinea fireasca este crearea unei administratii suple si moderne, bazata pe automatizare si abia apoi rescrirea in consecinta a proceselor si structurilor administrative.

Mai degraba guvernul, daca va trece de votul Parlamentului, se va concentra pe cele 12 ‘masuri urgente’ din programul de guvernare, care inseamna practic gestionarea ‘pompieristica’ a situatiei pana in primavara lui 2020. Apoi, vin 2 randuri de alegeri (locale si parlamentare) si probabil ca interesul politicienilor pentru actul de guvernare in sine va fi minimal – ceea ce se va traduce din nou pe micro-management.

Un prim pas important catre schimbare ar fi pur si simplu prezentarea deschisa si obiectiva a raportului de executie a bugetului intr-o forma inteligibila pentru omul de rand, cu motivatii de ce s-au intemplat sau nu lucrurile, in locul prezentarii seci a cifrelor. O astfel de abordare ar fi un prim pas catre a intelege ce trebuie facut (se poate obtine pe termen scurt). Apoi, vom vedea si cum trebuie facut (pe termen mediu si lung).