'Ne conduce stresul sau tine de noi sa-l gestionam?'

'Ne conduce stresul sau tine de noi sa-l gestionam?'

 Despre burnout si wake-up calls | Antoneta Gales, Solas antreneaza fericirea

Am condus departamentul de formare si dezvoltare al unei multinationale in perioada 2000 – 2006, apoi am preluat si functiunile administrative, devenind director de resurse umane. Initial (2000 -2006) am raspuns de oameni incepand de la recrutare, politici motivationale, comunicare, dezvoltare si pana la evaluare. Participam la deschiderile de magazine coordonand tot ce inseamna de la alegerea oamenilor si pana la integrarea acestora. Interveneam ulterior cu programele de training adecvate.

Partea de administrare insemna doar payroll si contracte de munca. Mi-am zis ca ar trebui sa fie simplu si mi-am dat sase luni sa le pun pe toate la punct. Chiar daca stiam ca sunt lucruri de facut, nu banuiam cat anume. Dupa aproape un an, in conditiile in care apareau modificari legislative in fiecare luna, pe care trebuia sa le introduc in sistemul de salarizare, lucrurile nu stateau perfect. Nu de alta, dar programul cu care lucram trebuia modificat la fiecare actualizare legislativa. Il luam pe colegul meu de la IT deoparte, ii aratam schema logica si faceam modificarile necesare.

La primul audit serios pe care l-am avut, am fost intrebata daca nu mi se pare ca e prea mult ceea ce fac. De parca as fi avut timp sa ma intreb si asta. Ceea ce pare acum de domeniul fantasticului era munca mea de atunci. In 2006 m-am apucat sa verific daca algoritmiii erau corecti, in timp ce operam schimbari la cateva saptamani, functie de noile prevederi.

Cum spuneam, dupa aproape un an, am fost intrebata de catre persoana care conducea compania de ce sunt atat de tensionata. Si poate ca nemultumita. I-am explicat ca mi-am acordat un termen de a pune lucrurile in ordine si ca nu am reusit.

M-a intrebat daca totul functioneaza – ceea ce era foarte clar – si i-am zis ca da. M-a intrebat cine mi-a cerut mai mult si a trebuit sa-i spun adevarul. Termenele si asteptarile erau ale mele. Nu am facut burnout chiar atunci, a mai durat cam trei ani. Dar principalul vinovat am fost eu insami.

Se vorbeste din ce in ce mai mult despre burnout. Este din ce in ce mai frecvent, iar cauzele sunt multiple, e de vina si modul in care omul isi gestioneaza activitatile, dat find faptul ca incarcarea si presiunea sunt din ce in ce mai mari, dar si organizatiile care se straduiesc prea putin in crearea unui mediu de munca adecvat, productiv si colaborativ.

Conform definitiei OMS Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO – World Health Organization): ”burnout este un sindrom rezultat in urma stresului cronic la locul de munca si care a fost gestionat inadecvat. Se refera exclusiv la fenomenul aparut in context ocupational si nu ar trebui aplicat pentru a descrie efecte similare in alte domenii ale vietii.”

Citeste materialul integral din revista The Woman!