In ultima perioada, o discutie capata tot mai multa tractiune in spatiul public: ar fi ok venitul universal in Romania sau nu? O astfel de initiativa se incearca de altfel sa fie impinsa in Parlament de catre PRO Romania, partidul domnului Victor Ponta, asta dupa ce exemplul Spaniei, care a adoptat recent venitul minim universal pentru aproximativ 2,5 milioane de cetateni, a facut inconjurul lumii. In fata unei asemenea discutii, o intrebare se naste insa in mod logic: ce fel de beneficiu ar aduce o astfel de initiativa intr-o tara unde valorosi sunt vazuti ca fiind oamenii care fac banii „usor”, „din nimic”, imbogatindu-se peste noapte, eventual chiar din activitati ilicite?
Argumentele pro
Drept argumente aduse in favoarea unei astfel de masuri regasim urmatoarele: „Lenea e necesară creierului și corpului, care nu pot munci la nesfârșit. Grecii antici ar fi numit-o contemplație.” Minunat, nu? Intr-o tara in care lenea este aproape ridicata la rang de religie, lenea este adusa ca argument in favoarea venitului minim universal. Dar sa vedem mai departe: venitul minim universal „e un venit minim din care nu va putea nimeni să bată și cluburile la pas în weekend și să-și plătească și chiria”. Din nou, nu-i asa, un argument „forte” pe baza caruia se presupune ca un experiment social cu asemenea implicatii ar trebui inceput si chiar derulat intr-o tara precum Romania, unde procrastinarea este glorificata de secole.
Nu in ultimul rand, ne spun suporterii acestei idei, venitul minim universal „poate oferi indivizilor suportul necesar unei căutări mai îndelungate a jobului potrivit, ne poate scoate din capcana joburilor de pe urma cărora ne alegem cu salarii lunare mizere și probleme de sănătate mintală”. Moment in care observam ca de abia de aici argumentele incep sa semene a argumente si se poate purta o discutie. Pentru ca, da, sub aspect social, un demers sustinut al indivizilor aflati in afara sistemului social, eventual monitorizat la anumite perioade de timp, de a-si gasi un loc de munca avand „plasa de siguranta financiara” a venitului minim universal, poate fi un argument de luat in considerare atat sub aspect uman cat si psihologic si nu cel conform caruia „lenea e necesara creierulul si corpului”, care este un non-argument, sau, mai precis, un argument din seria discutiilor de cafenea de provincie, purtate pe coltul mesei. Ba, mai mult, este exact tipul de argument promovat de cineva care fie nu a muncit niciodata, fie nu valorizeaza munca, fie ambele.
Argumentele contra
Asa cum s-a intamplat in cazul multor altor initiative adoptate de lumea civilizata si exportate in Romania, si in cazul acesteia nu se tine insa cont de specificul social, mai precis de ceea ce cercetatori precum Constantin Radulescu-Motru considerau a fi „Psihologia poporului roman”. Dimpotriva, ea este „impinsa” de ca si cum populatiile lumii, sau ale Europei, ar fi un amestec omogen, uniform, care va reactiona identic indiferent de stimuli. Cum, mai precis, sa pretinzi ca o idee precum venitul minim universal poate avea aceleasi efecte in Romania, o tara unde autostrazile, spitalele si tunelurile de metrou se fac in timpul in care alte natiuni, mult mai harnice, fac autostrazi prin munti, pe sub ape si trimit sateliti pe orbita, ba chiar misiuni spatiale cu oameni la bord? Fireste, nu se poate pretinde acest lucru. Majoritatea argumentelor aduse in discutie in Romania in favoarea acestei idei, prin urmare, sunt argumente „de catedra”, aduse „din condei” de persoane care doresc sa-si valideze umorile intelectuale si care nu au nici cea mai mica legatura cu piata reala a muncii din Romania si care, mai rau, nu cunosc statisticile acesteia. Ceea ce nu inseamna ca venitul minim universal este o idee care trebuie respinsa din start, ci faptul ca ea trebuie supusa unei dezbateri publice reale, care, fireste, sa nu plece de la pseudo-argumente precum cel conform caruia „lenea e necesara creierulul si corpului”, ci de la aspecte relevante, cum ar fi, spre exemplu, o perspectiva istoriografica asupra muncii in Romania, dar si particularitatile efective ale populatiei asupra careia se doreste aplicata aceasta masura.
