Sunt Angela Varga si, impreuna cu sotul meu, Peter Varga, suntem parintii a doi copii – Andy si Viktor – minunati de frumosi si de „rebeli“ (mai ales Andy). Suntem o familie obisnuita, un amestec romano-maghiar de idealism, pragmatism si non-conformism.
Atat eu cat si sotul meu provenim din familii cu principii sanatoase de viata, desi suntem produse ale s.s.m.d. (daca mai tineti minte aceasta prescurtare pentru societatea socialista multilateral dezvoltata), „decretei“ chiar as putea spune, dar am fost binecuvantati cu parinti care au fost cei mai buni „dascali“/„antrenori“ de viata pe care pe care ni i-am fi putut dori.
De fapt, spiritul justitiar al fiicei mele este mostenire de la tatal meu.
Fara doar si poate, primul educator al copilului este parintele
In casa noastra vorbim, ascultam, analizam, dezbatem si argumentam. Nu sunt de principiul: eu vorbesc si ei asculta si ma asculta („Cand vorbesc cu tine, tu sa taci!“), pentru ca risc sa nu ma auda, sau – si mai trist – sa nu inteleaga ce vreau sa le comunic. Cred ca de aici a pornit totul.
Citeste continuarea pe www.revistacariere.ro!
