Inca din 2020, dupa analiza efectelor produse de pandemie in turism, a inceput sa se vorbeasca tot mai intens de ideea introducerii pasaportului COVID-19, ca mijloc pentru restabilitarea mobilitatii la nivel international. Pasaportul COVID-19, in fapt un certificat digital care atesta faptul ca detinatorul a fost vaccinat impotriva noului coronavirus, a impartit Uniunea Europeana in doua tabere, dar a creat disensiuni si in interiorul statelor care se arata din ce in ce mai dornice sa implementeze aceasta solutie. Evident, tarile cu deschidere la mare, in care turismul este motorul economiei, sunt cele care fac presiuni pentru eliberarea pasaportului COVID-19, iar discutiile capata un ton mai apasat pe masura ce se vorbeste despre un eventual val trei al pandemiei. Asta ar putea veni la pachet cu noi perioade de restrictii de calatorie.
Tarile care cer pasaport COVID-19, de urgenta
Desi efectele pandemiei au fost ravasitoare, iar numarul mortilor a tinut Italia in varful clasamentului tarilor puternic afectate de infectia cu virusul Sars-Cov-2, autoritatile din acest stat sunt printre cele mai guralive cand vine vorba de introducerea pasaportului COVID-19. Asta si pentru ca, pe masura ce isi numarau mortii, italienii asistau si la prabusirea economiei, iar tara are nevoie turisti. Grecia, Bulgaria si Spania sustin de asemenea ideea introducerii certificatului digital care atesta imunizarea si organizarii unui sistem cu baze de date, astfel incat autoritatile sa aiba acces rapid la informatii si cei care vor sa calatoreasca sa nu se mai confrunte cu birocratia. Aceste tari sunt in topul destinatiilor din interiorul Uniunii Europene. Tarile nordice sunt de aceeasi parere si autoritatile si-au exprimat acordul privind utilizarea certificatelor electronice. Vorbim despre Danemarca, Suedia si Estonia.
La polul opus state ca Belgia, Germania, Franta si chiar Romania nu sunt la fel de deschise la ideea introducerii pasaportului COVID-19.
Calatoria doar in baza pasaportul COVID-19, discriminare
Principalul motiv pentru care unele state sunt reticente este dat de problema discriminarii care apare odata cu ideea conditionarii calatoriilor de detinerea acestui certificat. Si asta pentru ca, in cea mai mare parte a cazurilor, imunizarea nu depinde doar de vointa individului, ci si de capacitatea fiecarei tari de a sustine si grabi acest proces.
Derularea procedurilor interne in fiecare stat, dar si intarzierile in livrarea serurilor de catre companiile producatoare si aspectele financiare (bugete disponibile in fiecare tara pentru achizitia vaccinurilor), determina aparitia sincopelor in procesul de vaccinare. La asta se adauga modul de elaborare a schemelor de vaccinare. Oricat de mult imi doresc eu, ca cetatean, sa ma vaccinez, daca nu fac parte din grupele prioritare (bolnavi cronici, angajati din institutii in prima linie etc), sunt obligat sa astept. Desi m-am programat la vaccinare, lipsa dozelor ma pune in asteptare. Cat? Depinde de fiecare tara.
Pasaportul COVID-19 are implicatii etice si politice. Multi se tem ca introducerea lui ar conduce catre o obligativitate a vaccinarii impusa "neoficial", ori autoritatile au negat aceasta idee pana acum. In alta ordine de ei, daca nu sunt doze suficiente pentru toti cei care s-au exprimat ca vor sa fie imunizati, este total gresit ca cei vaccinati sa fie privilegiati.
Pe langa problema discriminarii, mai sunt si alte situatii pentru care mult tari inca nu se grabesc sa introduca pasaportul COVID-19. De exemplu, in Romania prioritate au bolnavii cronici si persoanele in varsta. Daca analizam statisticile, aceste grupe nu sunt neaparat printre categoriile de persoane care calatoresc intens. Media de varsta a turistilor este mai mica. In general calatoresc mai mult cei tineri sau cei care o fac in interes de afaceri si daca ramanem tot la modelul Romaniei, pentru aceste doua grupe abia se deschid linii de vaccinare.
Un alt aspect de luat in calcul este faptul ca nu exista inca dovezi certe ca pacientii vaccinati nu mai pot transmite virusul sau ca nu pot dezvolta forme grave.
