Factorii de decizie din Europa se pregatesc pentru o ciocnire care ar putea avea consecinte majore in anii urmatori.
Uriasul volum de imprumuturi publice necesare pentru finantarea cheltuielilor in timpul crizei Covid-19 forteaza o regandire a regulilor Uniunii Europene care guverneaza datoria guvernamentala si deficitele, expunand o noua linie politica, ce se distanteaza de abordarea economica de pana acum.
Premierul italian Mario Draghi si presedintele francez Emmanuel Macron fac eforturi pentru a-si elibera economiile de restrictiile UE dinainte de pandemie, scrie Bloomberg.
Ei se confrunta insa cu rezistenta liderilor tarilor din nord , care se mandresc cu politici mai responsabile din punct de vedere fiscal, precum si cu o inertie institutionala.
Presiuni asupra Pactului de Stabilitate si Crestere
Pactul de Stabilitate si Crestere, vechi de un sfert de secol, este acum puternic contestat de adeptii noii linii privind deficitele si datoriile publice in UE.
Pactul este cuprins insa in Tratatul de la Maastricht, asa ca orice noi amendamente ar trebui sa fie ratificate de cele 27 de parlamente ale statelor membre.
Avand in vedere ca Banca Centrala Europeana tocmai a finalizat o reorganizare controversata a politicii monetare, rezultatul acestei batalii va defini in anii care vin domeniul de aplicare a actiunii fiscale pentru urmatorul deceniu si, probabil, perspectivele de crestere ale UE.
”Multi din sudul Europei cred ca nu ar trebui sa existe o intoarcere reala la vechile reguli”, spune Mario Monti, unul dintre predecesorii lui Draghi si fost comisar UE, prezent la discutii cand Pactul de Stabilitate si Crestere a fost convenit in anii 1990.
”Deficitele guvernamentale mari, finantate in mare parte de BCE, sunt vazute ca motorul cheie al cresterii”, spune Monti, a carui parere este ca reformele structurale ar trebui sa aiba prioritate, arata sursa citata.
Pactul de Stabilitate si Crestere a fost incheiat in zorii monedei euro, fiind impus de Germania, care a cautat un mijloc de a forta retinere in politicile privind cheltuielile publice ale vecinilor lor mai dezlantuiti din sud.
Limiteaza deficitele bugetare la 3% din produsul intern brut si datoria publica la 60% din PIB. Tarile care il incalca sunt supuse unor sanctiuni din partea Comisiei Europene.
”O camasa de forta inutila”
Regulile au fost concepute insa intr-o perioada in care liderii nu puteau sa prevada ca guvernele vor fi capabile sa se imprumute la ratele de dobanda istoric scazute de astazi, motiv pentru care economistii descriu deseori Pactul ca pe o camasa de forta inutila.
In 2021, Comisia Europeana a activat o “clauza de salvare ” in acord, eliberand tarile sa cheltuiasca sume cu caracter extraordinar, in contextul special impus de pandemia Covid-19.
Natiunile trebuie acum sa cada de acord asupra a ceea ce se va intampla cand suspendarea parcimoniei bugetare se incheie, adica in 2023.
Asa-zisele tari frugale doresc doar modificari limitate ale regulilor originale. Pozitia lor este ca achizitiile vaste de obligatiuni guvernamentale de catre BCE, ca parte a efortului de salvare a conditiilor economice din timpul pandemiei, au facut guvernele prea dependente de sprijinul bancii centrale.
Fondul Monetar International si-a recunoscut greseala fata de Grecia
”Avem nevoie de consolidarea politicii fiscale in viitor, pentru a elibera BCE de aceasta povara si pentru a creste rezistenta zonei euro”, spune Lex Hoogduin, profesor la Universitatea din Groningen, care a fost consilier al primului presedinte al BCE. , Wim Duisenberg, iar mai tarziu economist-sef la banca centrala olandeza.
O alta tabara, condusa de italieni si francezi, care include Spania si altii, sustine insa ca sunt arbitrare constrangerile pactului si actioneaza ca o frana a cresterii economice, contribuind ca datoria sa fie nesustenabila.
Cei cu memorie buna isi vor aminti cum, in primii ani, limitele sale s-au dovedit prea stricte chiar si pentru Germani, arata sursa citata.
Astfel de opinii reflecta consensul economic cristalizat de criza datoriilor grecesti din ultimul deceniu, in urma careia Fondul Monetar International a emis un mea culpa, spunand ca masurile stricte de austeritate impuse ca o conditie pentru reducerea datoriilor au inrautatit situatia dificila a tarii.
”Investitia este cea care va favoriza cresterea si cresterea cea care va accelera reducerea datoriilor”, a declarat ministrul francez de finante Bruno Le Maire pe 14 decembrie, articuland filosofia dominanta pentru economiile lumii avansate.
Germania se opune
De cealalta parte, Lars Feld, fost membru al grupului de experti economici din Germania si profesor de politica economica la Universitatea Albert-Ludwigs din Freiburg, spune ca astfel de idei au mers prea departe.
”Nu cred ca guvernul german ar trebui sa cedeze si ar trebui sa intrebe in schimb ce se face pentru a reduce povara datoriei”, se opune el presiunilor facute de noua abordare.
Iar noul ministru de Finante al Germaniei, Christian Lindner, este un adevarat ”soim fiscal”. Dar pana acum a preferat un joc diplomatic, spunandu-i lui Le Maire pe 13 decembrie ca “vedem ambele parti”.
Draghi, a carui eroica aparare ”orice este nevoie” a monedei euro in timpul mandatului sau ca presedinte al BCE ii confera o statura enorma in randul factorilor de decizie ai UE, a condamnat in repetate randuri actualul Pact, declarand ca regulile acestuia sunt “invechite”.
El si Macron au semnat un tratat bilateral pe 26 noiembrie, promitand o cooperare mai intensa intr-o serie de domenii, inclusiv in politica fiscala.
Italia a renuntat la regula de 3%
Dispretul sau se reflecta in bugetul propus de guvernul italian pentru 2022-2024, care nu prevede o revenire la deficite de 3%.
Acest lucru a provocat apelul la “prudenta” din 24 noiembrie facut de Comisia Europeana, o opinie care isi gaseste sustinerea la nord de Alpi, arata sursa citata.
”A fost corect sa reactionam rapid in pandemie”, spune Gertrude Tumpel-Gugerell, fost membru austriac al Comitetului executiv al BCE. ”Dar trebuie sa readucem cheltuielile la niveluri mai normale.”, puncteaza ea.
Printre propunerile de modificare a normelor europene se numara una venita din partea economistilor de la Mecanismul European de Stabilitate, creditorul de criza al zonei euro, care a sugerat intr-o lucrare publicata in octombrie ca guvernele iau deja in considerare un plafon mai mare al datoriei - de 100% din PIB.
Asta in conditiile in care limita de 60% a fost depasita de toate economiile majore, inclusiv de cea a Germaniei, fiind deci necesara o abordare mai flexibila a plafoanelor legate de datoria publica si deficit.
”Ignorarea problemei ar fi o greseala grava”
Iar Consiliul Fiscal European, un grup de consilieri UE, pledeaza pentru permiterea unui ritm mai lent de reducere a datoriilor, recunoscand in acelasi timp nevoia continua de ”obiective numerice clare si recunoscute”, cum ar fi controversata regula a deficitului bugetar de 3%.
O alta idee a Consiliului aflata in discutie este o clauza care ar oferi o marja de libertate pentru investitiile ecologice, reluand tipul de politica pe care o urmareste Germania.
Discutiile vor fi lungi si controversate. Franta, care este pe cale sa-si asume presedintia rotativa a UE, planuieste un summit in martie, desi Comisia Europeana se pregateste, de asemenea, sa castige timp, propunand tinte fiscale intermediare pentru 2023.
Criteriile ”erau greu de aplicat inainte – imaginati-va acum, cu noile niveluri ridicate ale datoriilor?”, a pus Paolo Gentiloni, comisarul UE pentru economie si afaceri financiare, la o conferinta din 28 noiembrie.
”Vom discuta mult despre asta in urmatoarele luni, dar intre timp, ignorarea problemei ar fi o greseala grava.”, a avertizat el.
