N-avem bani de vacante, dar plajele duduie de turisti. Cum e posibil?

N-avem bani de vacante, dar plajele duduie de turisti. Cum e posibil?

Un studiu dat publicitatii de Eurostat dezvaluie o realitate sumbra: romanii nu au bani sa-si cumpere nici macar o vacanta de o saptamana. In randul statelor membre UE, majoritatea romanilor (54%) nu isi putea permite anul trecut sa isi cumpere o saptamana de vacanta pe an departe de casa, ei fiind urmati de greci (49%), croati (48%), ciprioti (45%) si italieni (44%). La polul opus se situeaza mult mai bogatii suedezi (10%), urmati de danezi si luxemburghezi (11%), finlandezi, nemti si austrieci (13%). Adaugati la asta faptul ca, in ultima vreme, romanii nu prea mai economisesc pentru ca nu mai au ce, iar faptul este cu atat mai de neinteles.

Parerea celorlalti ne influenteaza comportamentul

Bun, si atunci cum se explica, totusi, ca in ciuda acestor cifre deprimante plajele, muntii, popasurile, dealurile, vaile, campiile si traseele montane sunt pline de turisti, marea majoritate romani? Si, de asemenea, cum se face ca orice feed de Facebook ai deschide este imposibil sa nu descoperi cel putin cateva persoane care au plecat, fie in tara, fie chiar peste hotare? Sa fie acest lucru pur demonstrativ, doar pentru imagine? Sau sa fie vorba despre un fenomen mai serios, imposibil de cuprins in statistici?

Cel mai probabil ambele raspunsuri sunt valabile. Este un fapt dovedit ca romanii au un comportament influentat puternic de parerea celor din jur, motiv pentru care si fac toate eforturile posibile sa se ridice la ceea ce lor li se pare a fi un standard unanim acceptat. Prin urmare, nu este deloc iesit din comun sa ne imaginam ca, fie si daca nu au bani de vacante, conationalii nostri se dau peste cap sa faca rost de bani pentru a nu le scadea care cumva imaginea ori prestigiul in randul cunoscutilor, colegilor, partenerilor etc.

Vacantele pe credit si economia neagra, un cocktail periculos

Mai rau, insasi ideea de a face un imprumut pentru o vacanta nu le este straina romanilor, in acest sens stand marturie chiar conceptele de „vacante pe credit” promovate de agentiile de turism, iar daca acest lucru ar putea fi in regula intr-o perioada normala, pe timp de pandemie este mult mai periculos.  

Cat priveste celalalt fenomen, al economiei negre, cu alte cuvinte al banilor nedeclarati pe care romanii continua sa-i plimbe intre diverse sectoare ale economiei, acesta continua sa fie o realitate si la 30 de ani dupa revolutie, lucru care se reflecta de asemenea si in proportia destul de scazuta a incasarilor la buget. Cu o economie in mare masura netransparenta si cu o educatie financiara inca scazuta, nu este de mirare, prin urmare, ca, desi, aparent, romanii nu au bani de vacante, ei continua sa fie clientii plajelor si ai traseelor montane. Si nu numai.